Mintea trecutului

De ce omul se dă trecutului?

De ce aleargă mintea spre umbrele trecutului?

Aceasta intoarcere a mintii spre urma propriilor pasi este proverbiala. Caci nimic nu poti gasi in trecut care sa iti fie de utilitate in momentul prezent. Poate, retrairea trecutului, este o forma a mintii de a isi asigura viitorul. Revenind des la trecut ii confirmam necesitatea mintii legate de trup de a exista. Caci in mintea lumeasca inmagazinam cele mai mici umbre deja experimentate si tot prin mintea lumească proiectăm dorinta de a retrai sau nu experientele. Asiguram supravietuirea mintii materiei prin aceasta invaluire in trecut si apoi o aruncare in marea vietii proiectata in viitor.

Cand in fapt, exista doar momentul prezent. Prin fiecare acum definim toata existenta noastra. Prin fiecare Acum putem trai si experimenta. Existam in fiecare strop de acum ce ne este daruit. Caci fiecare strop este oglinda similara a stropilor ce formeaza totalitatea ploii, ce in final ajunge sa formeze mica mare ce incununeaza marea existentei.

Credem a fi cu precadere minte, insa ne pierdem de intelectul suprem, de cel divin ce ne da aripi sa putem zbura oriunde, sa existam intocmai am fost creati.

Aceasta constinta superioara, ce exista in noi, se vede strangulata de limite unei minti trupesti ce isi iubeste cu egoism identitatea. De aceea revine mintea omului la trecut. Pentru a alina mintea sa legata de materie. Pentru a asigura mintea ca va supravietui. Intocmai un virus ce anunta organismul de prezenta lui, prin tentarea sistemului imunitar, spre a observa harta deficientelor, si astfel, acolo unde organismul este slabit, acolo se va instala virusul si rolul lui.

Astazi compar mintea lumeasca cu un virus ce distruge materia trupului. caci ii fura dreptul de a trai in deplinatatea darurilor cu care a fost incununata constiinta superioara. Caci aceasta farama divina din noi, detine toata frumusetea si nemarginirea creatiei primordiale, stransa in eoni de existenta, ce vrea doar sa fericeasca materia ce ne este trupul, spre a ne simti intocmai Creatorii, acesta fiind rolul nostru desavarsit.

Devenim victimile propriei minti caci nu ii intelegem jocul, cu atat mai putin rolul de sprijin al constintei superioare, acela de a comunica cu o lumea in care venim doar pentru a experimenta frumusetea trupului uman si tot ce inseamna existenta umana.

Nu ii vedem structura necesitatilor pe care le exprima prin fiecare gand, cuvant si gest. Nu ni se permite sa intelegem jocul mintii legate de trup. Si astfel ne pierdem totul, formand doar nimicul ce oricum exista in jurul nostru si noi.

Acel val al noptii intunecate este faurit de mintea noastra legata de materie si trup. Doar intelegand ca omul este o trinitate formata din suflet, minte si trup, doar acceptand ca detinem prin trup o minte lumeasca inclinata pentru lumea aceasta trecatoare, iar mintea superioara de factura divina este legata de suflet tocmai pentru ca sentimentul este superior creatiei lumesti, el fiind energie pura ce intra in contextul energiei deja existente, pentru a sustine si crea lumea conceputa a fi experimentata de spiritul ce ne habita, acest spirit superior ce poarta in structura sa toata cunoasterea existentei, toata nemarginirea iubirii ce ne-a creat dintr-un inceput, toata fericirea a fi exprimentata in contextul vietilor noastre.

Mintea omului este formata din pamant, si astfel spre pamant va cobori peren.

Mintea divina, intelect superior, va urca peren spre lumina spre a deveni una cu sursa de lumina.

Aceasta fractura in ceea ce constinta este, ne este piatra ce sta in varful piramidei. Prin acest varf de piramida vom intelege ca trecutul si viitorul sunt proiectii energetice ale mintii legate de trup, caci trupul si a sa minte isi doresc supravietuirea, cunoscand efemeritatea lor. Constiinta de a sti ca murim ne determina toata viata, limitand toata a noastra traire, renuntand la libertatea spiritului superior ce se poate cuprinde doar privind mai departe de timp si spatiu, de planete si sisteme. Poti intelege Soarele, doar devenind propriul Soare.

In armonia intelectului superior toata sfaramarea mintii si trupului sunt dezarmonii ale haosului creat tot de om, de al sau intelect legat de materie, de tot ce are forma, fara a accepta ca tocmai ce nu are forma detine toate posibilitatile existentei, in multi-formare si multivers.

Sa fie Iubire. Sa fie Lumina.

M

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s