credinta, iubire, Unul

Roaga-te pentru toti, din Iubire, nu din Teama

Suntem învățați a teme propriul Tată ceresc. Rar găsim cuvântul iubire în ceea ce înseamnă relația noastră cu El, prin intermediul cuvintelor așezate în rugi.  În schimb, teama, nevrednicia, sclavia, sunt cuvinte ce abundă dintr-un exces de zel de a pierde mintea și sufletul omului în propriile hațișuri ale minții.

Căci nu există modalitate mai efectivă de a supune mintea și trupul omului, decât prin instigarea la teamă.

Suntem învățați a ne ruga pentru noi, căci în cele mai multe rugi vom găsi, pe mine mă iartă, mă miluiește, mă ridică sau mă pedepsește, etc. Iar, dintr-un exces de zel spre individualismul pur, egoismul si judecata, căci fiecare este doar el și pentru el. Noi nu ne mai face sufletele să înflorească în iubirea de semeni.

Căci nu există modalitate mai efectivă de a supune omul decât prin segmentare și teamă, și astfel, prin izolare, omul devine victima ce va accepta orice fărâme îi va fi oferită.

Oamenii se roagă, dar nu știu nici la ce se roagă, nici cum să o mai facă. Și nu poartă omul vina, căci nu cunoaște ceea ce nu i s-a arătat. Întocmai omul ce a fost obișnuit cu răul și toate formele de manifestare a răului, de-a lungul vieții lui, el va acționa tot cu rău, căci doar de rău el știe.

În schimb, atunci când omului i se ridică limitele acestea, ce își țin pilonii înfipți în teamă și egoism, atunci când curtea din  spate devine câmpia întreagă, atunci când orizontul nu este limitat decât de cer și pământ, atunci omul vede și înțelege că Divinul nu există prin teamă și egoism. Doar prin arătarea Iubirii, omul și a lui minte, va înțelege că nu există teamă în apropierea de Tatăl și Mama. Va înțelege mintea că nu teama a creat omul. Și nici nu există o Sursă de Creație care să își urască copii și creațiile. Căci Tatăl și Mama sunt întocmai pictorul, ce își iubește fiecare compoziție în parte, în fiecare mișcare pe pânza alba, artistul așează fărâme din propriul lui suflet, spre a da viață unor culori și forme, spre a înfăptui actul desăvârșit al creației.

Astfel ne este și Tatăl Ceresc. Astfel ne este și Mama Cerească. Artiștii ce au creat sufletele noastre, mințile, trupurile și apoi lumile noastre. Căci poate omul a fost creat în ziua a șasea, însă toate lumile au fost create pentru venirea deja gândită a fi. Întocmai părinții noștrii, ne făuresc lumea noastră, pregătind momentul nașterii noastre, momentul în care noi prindem viață. Fără noțiunea bebelușului, nou-născut, nicio acțiune, menită a reașeza contextul în care parinții deja viețuiau, nu s-ar înfăptui.

Totul este o reflectare a tot ceea ce este deja. Pentru că există o armonie desvârșită în fiecare act de creație în parte. O ecuație a existenței mai presus de mintea legată de trup și materie.

Însă, această teamă pe care o primim din fragedă pruncie, este o nota disonanta pe portativul existenței eterne. Nu prin teamă vei cuprinde cerurile, și nu prin teamă vei înțelege rolul și scopul omului pe pământ.

Când se roagă omul, acesta dorește a se apropia de Lumea ce l-a creat. Însă cum o poate face, dacă are lumina sufletului stinsă, din teamă că Dzeul așteptat ar putea fi groaznic?!

Deschide o carte de rugăciuni, și acolo unde găsești cuvântul teamă, schimbă-l cu Iubire. Vei simți cum se deznoadă o legătură plină de praful vieții. Vei simți în centrul pieptului cum ceva anume se deschide în tine.

Nu te aștepta ca mintea să te ajute, căci glasul sufletului nu cu mintea îl vei discerne, ci cu tot pieptul tău uman.

Continuă să citești, înlocuind teama cu iubirea. Și astfel vei simți cum imensitatea cerurilor te cuprinde într-o îmbrățișare ce se eternizează. Vei deveni un copil ce primește îmbrățișarea părinților ținuți la distanță un timp mult prea îndelungat.

Apoi înlocuiește fiecare eu, cu noi. Și astfel, te vei ruga pentru toți, căci de unul din noi nu suntem apărați, în liniște sufletească, în calmul minții, atunci nici noi, acest eu atât de egoist, nu poate fi bine, nu poate fi liniștit. Căci suntem toți unul singur. Întocmai El este Unic și Omnipotent. Noi suntem imaginea lui așezată în lumea pământului.

Noi suntem unul, căci Unul este și El/Ea.

Roagă-te, omule, din Iubire și pentru toți! Cunoaște-te prin Lumină, căci prin Umbre ai umblat vreme îndelungată!

Să fie Lumină. Să fie Iubire.

M.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s