Lumină și blândețe

Pereți înalți și albi. Tavan schițat din nemărginirea cerurilor înalte. Podea din lemn lacuit, ce alcătuieșe un hol mai lung decât poate fi măsurat cu unelte lumești. În centrul de unde totul începe a se forma, se află un tron înalt, sculptate figuri ce aduc a sacră cunoaștere. În stânga lui, o pernă mare pe…

Advertisements

Dăruiește-te

Atât are omul. Privind cerul de deasupra noastră, întinzând mâinile spre înălțimea de necuprins. Respirând această imensitate a suflului divin ce ne conformează existența. Simțind pieptul cum vibrează umplându-se de nemărginirea creației ce ni se arată prin existența cerului, văzând cum venele se umplu de o energie albastră ce ne răcorește un sânge dăruit de…

Ruga sufletului

Mamă și Tată, protejați-mă, căci fără de Voi, nimic nu sunt. Aprindeți în mine, Lumina Voastră, în suflet, minte și trup, pentru ca Iubirea și Frumusețea ce Sunteți, să se pogoare pe mine. Să pot prin Darurile Voastre să înteleg ceea ce sunt. Astfel, să pot și eu la rândul meu să luminez această Lumină…

Existență și Ego

Suntem...zdrobiți în materia noastră, de cunoașterea fragmentată ce coboară deasupra noastră, cu puterea unei cascade formate în înaltul cerurilor. Existăm...fragmentați în scindările oglinzii înțelepciunii ce susține tot adevărul creației noastre. Ne aflăm în singurătatea unui vârf de piramidă ce nu întrezărește nicio formă umană în orizonturi. Doar ceruri și ceruri, orizonturi și energii, unde și…

Deziluzia

Adesea își simte omul pieptul inundat în amărăciune, ca un efect direct a unor așteptări construite pe scheme mentale ce îi călăuzesc pașii în propria lui sferă de existență. Deziluzia se creează ca efect al iluziei, căci acolo unde va exista dorință se va naște și deziluzia. Căci tot ceea ce este născut din om,…

Mamă și Tată, fiți nouă Lumină

Mamă și Tată, acompaniați al nostru spirit în căutarea Luminii, în fiecare zi al timpului trupesc. Nu ne lăsați pierderii de sine, sub voalul întunericului ce păzește lumea omului. Nu permiteți, Mamă și Tată, pașilor noștri a se pierde, de ceea ce Voi ne daruiți. Ține-ți ai noștri pași și ale noastre gânduri sub veghea și grija Luminii, ca și noi, la rândul nostru, să putem lumina și iubi, tot ceea ce Voi ați creat în lume.

Răsadul de teamă

Valuri de lumina se pogoara din al nostru piept, spre a umple lumea de energia alba a iubirii divine. Caci sunteti, toti, farame de Creatori, si astfel suntem Iubire ce harazeste Lumina ce nicicand nu piere. Suntem hraniti cu teama, inca de la inceputul vietii pamantesti, si astfel ne lasam mintea slefuita spre a teme…