Cine sunt eu?

O intrebare fireasca pentru orice minte cercetasa. Totusi, intrebarea “cine” se adreseaza mintii omului ce sunt. Iar aici, in acest spatiu ales cu grija, cuvintele ce vor curge apartin celeilalte minti, definesc celalalt intelect.

Caci omul este o fuziune de intelect uman si intelect divin. Cel uman creat de insasi trupul, si astfel peren va tinde spre trup, spre identitate si ego. Intelectul divin este creatie divina, constiinta superioara ce calatoreste peste timp si spatiu, mai presus de cerul vazut, mai departe de nemarginirea orizontului. Acesta detine adevarurile ce ghideaza spiritul uman spre minune si iubire, ambele desavarsite sub cupola unei armonii dificil a fi cuprinse de mintea omului cotidian, aflat sub umbra unei minti ce urmeaza tipare impuse spre a isi asigura supravietuirea.

Intelectul divin nu se supune dimensiunii timpului. Astfel, nu detine o forma. Intocmai spiritul, acesta este liber de orice constrangere sociala si intelectuala. El doar exista prin simplul si perenul act al creatiei.

Aici, sunt M., si deja este prea mult, caci numindu-ma deja ma definesc, in acelasi timp in care ma autolimitez la o litera, in acest caz.

Si eu, si tu, putem fi orice ne dorim. Caci nu suntem Cine. Ci suntem Ce.

Sa fie Iubire. Sa fie Lumina.

Buna. Sunt M.

Este okay sa nu intelegi… Doar in rabdare si curaj, in puritatea gandului ce fluid se deplaseaza prin centrul fiintei tale, vei reusi sa cuprinzi tot ceea ce esti, tot ceea ce este.

 

Advertisements