Sufletul isi cauta glasul printre sutele de voci ce par a raspunde chemarilor noastre. Ne pierdem mintea incercand sa gasim răspunsuri menite a fi adresate Regelui suprem, sufletul. Aceasta lumina ascunsa in centrul fiintei noastre, aceasta picatura de adn divin, strop al Creatorului, este tot ce avem nevoie pentru a multumi pentru viata ce se scurge prin ale noastre vene. Uitam sa ingrijindu-ma lumina, acoperind-o sub paturi de cotidian si real, refugiindu-ne de propria noastra lume. Fugim de noi insine pentru ca ne-am pierdut calea spre noi. Privim mereu oglinda insa ne reflectam in oglinzi straine. Chipul nostru devine fragmente scindate din intregul nostru. Pentru ca ne este teama sa ne privim. Pentru ca temem ce viata ne-a amagit in a crea in noi insine. Pentru ca drumul spre interiorul nostru este cel mai dureros si lung drum pe care, cei mai multi dintre noi, alegem sa nu il parcurgem niciodata.

Când șoaptele se formează, ele își propagă sunetul în formă circulară, străbătând distanțe și spații, șlefuind întinderea timpului în cea mai pură structură. De nimeni nu există pentru a-l auzi, nu elimină sunetul în sine. Sunetul există, suspendat într-o așteptare, căci el știe din clipa în care s-a format, momentul când se va sfârși. Pentru că începutul nu ar fi posibil fără un final. Pentru că sunetul, înseamnă Viață, realitate neconstrânsă născută în imensitatea Creației. Lucrurile există prin actul Creației, fiind energie în permanentă transformare. Frumusețea există acolo unde începe Totul. Totul este frumusețea Divină. Prin acel Gând Divin ce a străbătut Întunericul, conceptul de frumos s-a creat odată cu el. Energie ce se lasă șlefuită, descoperită, păstrată în lumina reală sau în materia ireală, deja există în imensitatea posibilităților conținute de Totul creat din Tatăl.

Tu, cel ce cauți răspunsuri, privește în jurul tău și redescoperă frumusețea ce există în al tău interior. Aceeași frumusețe inalterată încă din clipa nașterii. Pentru că, indiferent la timpul proiectat în realitatea lumii noastre, sufletul deține înțelepciunea începutului. În chiar însăși lupta ce se frământă în al nostru interior, între cele trei existențe al sufletului, stăruie frumusețea creației noastre.

Sufletul minții, intelect ce ne poartă prin timpul șlefuit de noi și pentru noi, ne leagă de materie și lumină, purtând trupul nostru spre fiecare răsărit și spre fiecare alegere. Sufletul divin, acea lumină ce nu se va pierde nicicând, călătorind în frumusețea nemărginită a Universului Divin, creat de Tatăl, îngrijit de Mamă, învățat de Fiu și de Fiică.

Sufletul inimii și al simțirii celei mai pure, legătura noastră cu veșnica pominire și slavă. Freamătă și aleargă în planul Tatălui, condus de Gândul format din actul creației primordiale. Sufletul material, simțirile noastre primare și formative, învăluie făpturile noastre din ceentrul trupurilor noastre.

Acea legătură cu Pământul ce ne obligă să coborâm ochii noștri spre nevoile trecătoare. Acea manifestare a sufletului de care ne pierdem când timpul nostru creat ajunge la sfârșit, este reprezentarea întunericului nostru. Lupta noastră se dă în chiar universul nostru. Acest microcosmos ce se supune acelorași legi universale.

Echilibrul lumii noastre ajută la echilibrarea întregului concept de umanitate. Echilibrul umbrelor și a punctelor de lumină face din noi oșteni a unei singure armate. Căci a noastră existență este legată de tot ce se află deasupra propriei realități.

Credem a fi singuri. Credem a fi uitați când simțim ghearele chinului și a durerilor. Însă doar noi, noi singuri suntem vinovați de propriul nostru rău. Căci focul din interior pârjolește sufletul nostru. Aprigă existență va fi de vom trăi în întunericul nostru. Lumină va exista de sufletul nostru se va afla în echilibru.

Dă și vei primi. Oferă și ți se va oferi. Iartă și iertare vei găsi. Iubește și iubirea va fi mereu cu tine.

Frumusețea naturii din jurul nostru este pură. Căci natura a înțeles echilibrul primordial. Există un ritm nestrămutat în natură, iar lumina ce emană din ea este pură, ca în clipa formării. Natura vibrează sub lumina acceptării rolului dăruit de Tată, Mamă și Fiu. Căci natura este o manifestarea a energiei ce echilibrează darul Creației Divine. Natura este perfectă, datorită iubirii lipsite de egoism ce este cuprinsă în existența ei. Acea iubire și acceptare, acel rol desăvârșit în care elementele sunt perfect așezate,  urmând perpetuu același ritm.

M.

Advertisements