Ce-i pasă cerului dacă este plin de nori a lui chip văzut de oameni?! Ce-i pasă cerului dacă răsăritul ce se desfășoară pe al lui orizont este plin de culoare sau lipsit de însuși astrul ce făurește procesul?! Ce-i pasă cerului dacă plouă sau este senin?!
Elohimii creează in ceruri necuprinse de a Omului minte, căci mintea și chiar omul sunt creații ale Lor. Elohimii făuresc universe si lumi, oameni și gânduri, fapturi ce străbat Creația în toate ale ei dimensiuni. Însă aceste făpturi ce se manifestă și exista într-un plan dimensional superior lumii in care noi experimentam viata, există în fiecare dintre noi, în egală măsură in care fiecare dintre noi existam în toți cei din jurul nostru. Pentru ca suntem creatori desăvârșiți a lumii și realitatii ce o interpretam prin ale noastre simțuri. Totuși, în mod straniu pentru minte, deși experimentam totul prin ale noastre simțuri, noi nu suntem ale noastre simțuri. Nu suntem auzul ci ceea ce prin auz ce face simțit. Nu suntem văzul, ci ceea ce prin văz ce lasă văzut. Nu suntem gustul, ci ceea ce prin gust se lasă gustat. Și astfel, nu suntem ceea ce iubim ci ceea ce prin Iubire se lasă iubit.
Purtăm conștiință noastră dintr-un punct în altul, de la un capăt la altul al existentei noastre, deși suntem energia ce susține tot vidul prin care sufletul nostru călătorește spre a experimenta viata și existență.
Nucleul prin care trec gândurile noastre suntem ceea ce putem identifica ca fiind noi. Iar tot ceea ce putem identifica ca fiind noi, tot ceea ce interpretam și observam sunt doar proiecții injectate cu a nostra conștiință. Dar noi nu existam în ele, în separat, înafara Vidului.
Trăind ca și cum n-am fi, atunci suntem și devenim, mai presus de percepute, concepte și parametri.
Doar atunci când eliminan filtrele prin care punem parametri la viata, doar când ne rupem de noi înșine, de persoana și identitatea pe care ne-o construim cu atâta migala de-a lungul vieții omului, doar atunci aluneca în neantul ce susține totul. Și doar atunci când nu suntem noi, devenim tot ceea ce suntem.
Devenim lumina ochilor. Devenim sunetul auzului. Devenim parfumul mirosului. Zborul păsărilor ne aparține, căci zborul este al nostru.
În lipsă de om devenim Omul.
ASCENSIUNE 